Există momente în fotbal când istoria pare că se repetă. Parcursul Spaniei la Cupa Mondială din 2026 oferă exact această impresie. După calificarea în finală în urma victoriei cu Franța, numeroși suporteri au început să observe asemănări izbitoare cu echipa care cucerea lumea în 2010.
De la începutul dificil al turneului și până la stilul de joc bazat pe control și posesie, actuala generație a Spaniei pare să refacă aproape pas cu pas traseul campioanei mondiale de acum 16 ani.
Un început care nu inspira încredere
Înaintea semifinalei cu Franța, mulți vedeau reprezentativa lui Didier Deschamps drept favorita clară. Franța părea aproape imposibil de oprit, iar Kylian Mbappé conducea clasamentul golgheterilor turneului.
În schimb, Spania ajunsese până în semifinale fără să impresioneze constant. Echipa câștigase meciurile importante, însă fără demonstrațiile spectaculoase cu care obișnuise în trecut. Chiar și Lamine Yamal, considerat marele star al noii generații, nu reușise până atunci un meci care să schimbe decisiv soarta competiției.
Totul părea să indice un duel extrem de dificil.
O semifinală controlată aproape de la un capăt la altul
Odată început meciul, scenariul s-a schimbat complet.
Spania a preluat rapid controlul jocului și a construit un avantaj de 2-0, demonstrând din nou ceea ce a caracterizat-o pe parcursul întregului turneu: posesie superioară, disciplină tactică și o apărare foarte bine organizată.
Golul lui Pedro Porro din repriza secundă a oferit liniștea necesară, iar La Roja a gestionat inteligent finalul partidei.
Asemănările cu echipa campioană din 2010
Privind parcursul actualei selecționate spaniole, comparațiile cu generația care a câștigat Cupa Mondială din Africa de Sud devin inevitabile.
Și în 2010, Spania venea după câștigarea Campionatului European din 2008 și era considerată una dintre marile favorite.
Tot atunci, debutul la Mondial a fost un adevărat șoc. Ibericii au pierdut surprinzător cu Elveția, iar optimismul s-a transformat rapid în îndoială.
Selecționerul Vicente del Bosque a cerut calm, afirmând că turneul este departe de a fi încheiat.
În mod surprinzător, exact aceeași poveste pare să se repete și în 2026.
După startul ezitant, Spania și-a regăsit treptat ritmul, a început să lege victorii, multe dintre ele obținute la limită, și a ajuns din nou în semifinalele Cupei Mondiale.
Drumul spre finală seamănă izbitor cu cel din Africa de Sud
Semifinala din 2010 a fost împotriva Germaniei.
Atunci, Spania a dominat posesia, a controlat jocul și a rezistat momentelor dificile create de adversar înainte de a obține victoria.
În 2026, împotriva Franței, scenariul a fost aproape identic.
La Roja a controlat ritmul partidei, a limitat punctele forte ale adversarului și a găsit momentele potrivite pentru a lovi decisiv.
Asemănările dintre cele două generații sunt greu de ignorat.
O versiune modernă a celebrului tiki-taka
Totuși, această echipă nu este o copie fidelă a celei din 2010.
Fotbalul practicat de Luis de la Fuente reprezintă o evoluție a celebrului tiki-taka care a dominat fotbalul mondial între 2008 și 2012.
Posesia excesivă și schimburile interminabile de pase au fost înlocuite de un joc mult mai vertical și mai dinamic.
Spania continuă să controleze mijlocul terenului, însă atacurile sunt construite mult mai rapid, folosind viteza extremelor și tranzițiile eficiente.
Această transformare a devenit evidentă încă de la triumful de la EURO 2024.
Accidentările au schimbat planul inițial
Înaintea Cupei Mondiale, Luis de la Fuente a primit o lovitură importantă.
Lamine Yamal și Nico Williams, cele două vedete ale benzilor laterale, au ajuns la turneu cu probleme medicale.
În primul meci împotriva Capului Verde, selecționerul a încercat să păstreze stilul ofensiv utilizat la EURO 2024, însă lipsa vitezei și creativității celor doi s-a făcut simțită.
Rezultatul a fost unul dezamăgitor.
Mulți suporteri au început atunci să se îndoiască de capacitatea antrenorului de a adapta echipa.
Luis de la Fuente a schimbat din mers strategia
Criticile nu au durat mult.
Selecționerul a revenit la punctele forte tradiționale ale fotbalului spaniol: controlul mijlocului terenului, disciplină tactică și posesie inteligentă.
În același timp, a păstrat elementele moderne introduse după EURO 2024.
Rezultatul este o formulă echilibrată care combină tiki-taka cu explozia de viteză oferită de extreme atunci când acestea sunt disponibile.
Rodri, omul care conduce jocul
Dacă există un jucător care simbolizează această echipă, acela este Rodri.
Mijlocașul lui Manchester City a controlat complet centrul terenului împotriva Franței.
El a făcut legătura dintre apărare și atac, a dictat ritmul jocului și a oferit din nou senzația că este unul dintre cei mai compleți mijlocași din lume.
Alături de el, Fabián Ruiz și Dani Olmo au avut evoluții excelente, contribuind decisiv la dominarea adversarului.
O defensivă care inspiră încredere
Succesul Spaniei nu se bazează doar pe posesie.
Apărarea formată din Aymeric Laporte, Pau Cubarsí, Pedro Porro și Marc Cucurella a avut încă o prestație solidă.
În poartă, Unai Simón a intervenit decisiv în mai multe momente dificile și a păstrat avantajul echipei în momentele de presiune franceză.
Lamine Yamal și Nico Williams pot decide finala
Lamine Yamal nu a făcut cel mai bun meci al turneului, însă și-a demonstrat încă o dată talentul.
O acțiune individuală spectaculoasă a dus la obținerea loviturii de pedeapsă care a înclinat definitiv balanța în favoarea Spaniei.
Nico Williams a intrat pe teren în ultimele minute și a arătat că este pregătit pentru un rol mult mai important în finala Cupei Mondiale.
Dacă ambele vedete vor evolua la capacitate maximă, Spania poate deveni extrem de greu de oprit.
Ultimul pas spre istorie
Toate asemănările cu generația din 2010 vor rămâne simple coincidențe dacă Spania nu va câștiga și finala.
O victorie ar transforma actuala echipă într-o continuatoare legitimă a uneia dintre cele mai importante generații din istoria fotbalului.
Iar dacă adversarul din ultimul act va fi Anglia și meciul se va decide din nou la limită, asemănările vor deveni și mai impresionante.
Pentru suporterii spanioli însă, toate comparațiile contează mai puțin. Singurul lucru care contează este ridicarea trofeului și retrăirea bucuriei de a deveni din nou campioni mondiali.
Sursa: cnn • Foto: generata cu AI