Există o țară cu mai puțin de 12 milioane de locuitori în care sunt vorbite nu mai puțin de 843 de limbi vii, un record mondial impresionant. La polul opus se află Coreea de Nord, unde sunt înregistrate doar două limbi vii. Clasamentul a fost realizat de Visual Capitalist, pe baza datelor furnizate de SIL International, și evidențiază diferențele uriașe de diversitate lingvistică dintre statele lumii.
Ce înseamnă o „limbă vie”
Atunci când vorbim despre numărul limbilor existente într-o țară, nu sunt luate în calcul toate limbile străine pe care locuitorii le pot învăța sau vorbi.
O limbă vie este definită ca o limbă care are cel puțin un vorbitor nativ. Cu alte cuvinte, trebuie să existe cel puțin o persoană care a învățat-o în familie și o folosește ca limbă maternă.
Din acest motiv, faptul că în Coreea de Nord sunt înregistrate doar două limbi vii nu înseamnă că locuitorii nu cunosc și alte limbi, precum engleza, chineza sau rusa. Statisticile se referă exclusiv la limbile native și la cele stabilite în comunitățile din fiecare stat.
De ce Papua Noua Guinee are 843 de limbi
Papua Noua Guinee ocupă primul loc la nivel mondial, cu 843 de limbi vii, deși populația sa este de mai puțin de 12 milioane de oameni.
Performanța este cu atât mai impresionantă cu cât în această țară se vorbesc aproape de două ori mai multe limbi decât în India, deși populația statului din Oceania reprezintă mai puțin de 1% din cea a Indiei.
Explicația principală este una geografică. Papua Noua Guinee are un relief extrem de accidentat, format din lanțuri muntoase, păduri tropicale, văi izolate și sute de insule. Timp de generații, numeroase comunități au trăit separat, dezvoltându-și propriile limbi și tradiții.
Izolarea geografică a făcut ca limbile să evolueze diferit chiar și între comunități aflate la distanțe relativ mici. În plus, migrațiile istorice și lipsa unei limbi dominante impuse pe întreg teritoriul au contribuit la conservarea acestei impresionante diversități lingvistice.
Clasamentul țărilor cu cele mai multe limbi vii
Papua Noua Guinee conduce detașat clasamentul mondial, fiind urmată de alte state caracterizate printr-o diversitate etnică și geografică ridicată.
Primele poziții sunt ocupate de:
- Papua Noua Guinee – 843 de limbi
- Indonezia – 709
- Nigeria – 530
- India – 454
- China – 309
- Mexic – 296
- Camerun – 280
- Statele Unite – 239
- Australia – 225
- Brazilia – 222
În continuarea clasamentului se află Republica Democrată Congo cu 211 limbi vii, Filipine cu 184, Malaysia cu 133, Ciad cu 129 și Tanzania cu 127.
La nivel global, doar 20 de țări au cel puțin 100 de limbi vii.
Statele Unite pierd treptat limbile indigene
Deși Statele Unite ocupă locul al optulea în clasamentul mondial, cele mai multe dintre cele 239 de limbi vii sunt limbi indigene.
O mare parte dintre acestea se află însă în pericol de dispariție, ca urmare a secolelor de relocare și asimilare a comunităților native.
Până în prezent, aproape 50 de limbi indigene au dispărut complet.
O limbă este considerată dispărută atunci când nu mai este transmisă noilor generații și moare ultimul vorbitor nativ. Chiar dacă există documente, dicționare sau înregistrări audio, limba nu mai este clasificată drept vie în lipsa unei comunități care să o folosească în mod natural.
Coreea de Nord, țara cu cele mai puține limbi vii
La celălalt capăt al clasamentului se află Coreea de Nord, unde sunt recunoscute doar două limbi vii: limba coreeană și limba semnelor coreeană.
După împărțirea Peninsulei Coreene la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, statul nord-coreean a devenit una dintre cele mai izolate societăți din lume. Această izolare, împreună cu populația relativ omogenă, explică numărul foarte redus de limbi înregistrate.
Imediat după Coreea de Nord se află Cuba, cu trei limbi vii. Haiti, Jamaica, Noua Zeelandă și Puerto Rico au câte patru limbi, iar Burundi, Djibouti, Republica Dominicană, Eswatini, Lesotho, Qatar și Coreea de Sud au câte cinci. Bahrain și El Salvador completează lista cu șase limbi vii fiecare.
De ce unele țări au atât de puține limbi
Un număr redus de limbi nu înseamnă neapărat că populația unei țări a fost întotdeauna omogenă.
În multe regiuni ale lumii, diversitatea lingvistică s-a redus treptat în urma colonizării, asimilării culturale și impunerii unei limbi dominante în administrație, educație și viața de zi cu zi.
În Cuba și Republica Dominicană, de exemplu, limba spaniolă a devenit dominantă după perioada colonială. Limbile populațiilor indigene au dispărut, iar influențele comunităților africane au fost integrate în mare parte în limba spaniolă.
Procese similare au avut loc și în alte state. Pe măsură ce o limbă oficială a devenit tot mai prezentă în școli, instituții și comerț, limbile vorbite de comunitățile mai mici au încetat treptat să mai fie transmise copiilor.
Un caz unic în lume
Papua Noua Guinee rămâne una dintre cele mai spectaculoase excepții de pe glob în ceea ce privește diversitatea lingvistică.
Într-o țară cu mai puțin de 12 milioane de locuitori au supraviețuit 843 de limbi vii, reprezentând peste 10% din toate limbile vii cunoscute la nivel mondial. Este un exemplu remarcabil al modului în care geografia, istoria și izolarea comunităților pot contribui la păstrarea unui patrimoniu lingvistic unic.
Sursa: libertatea • Foto: generata cu AI