În urmă cu doar câteva decenii, fructele exotice erau aproape imposibil de găsit în România. Bunicii noștri se bucurau de mere, pere, prune, cireșe sau vișine culese din livezile și grădinile locale, iar fructe precum rambutanul, durianul sau jackfruitul păreau desprinse dintr-o lume îndepărtată.
Astăzi, situația s-a schimbat radical. Supermarketurile și magazinele de specialitate aduc pe rafturi produse din toate colțurile lumii, iar consumatorii români au ocazia să descopere arome și texturi complet diferite de cele cu care au fost obișnuiți.
Unele dintre aceste fructe impresionează prin aspectul neobișnuit, altele prin gustul spectaculos sau prin poveștile fascinante din spatele lor. Iată zece dintre cele mai interesante fructe exotice care au devenit tot mai populare și în România.
Rambutan
Originar din Arhipelagul Malaezian, rambutanul își datorează numele cuvântului malaezian care înseamnă „păros”, o referire directă la coaja acoperită cu excrescențe moi, asemănătoare unor fire de păr.
După îndepărtarea cojii, fructul dezvăluie o pulpă albă, foarte suculentă, cu un gust dulce-acrișor comparat adesea cu cel al strugurilor.
Astăzi este cultivat nu doar în Asia de Sud-Est, ci și în Mexic, Hawaii și alte regiuni tropicale. De cele mai multe ori este consumat proaspăt, însă în unele țări este folosit și pentru deserturi, fiind preparat împreună cu zahăr și cuișoare.
Physalis
Cunoscut și sub denumirea de „cireașa de pământ”, physalisul este ușor de recunoscut datorită învelișului său subțire, asemănător unui lampion din hârtie.
Face parte din aceeași familie botanică cu roșiile, ardeii și vinetele, iar gustul său echilibrează dulceața cu o aciditate fină, ceea ce îl face potrivit atât pentru deserturi, cât și pentru salate sau sosuri.
Originar din America, physalisul este importat în special din America de Sud și este cultivat uneori și ca plantă ornamentală datorită aspectului său deosebit.
Denumirea de „cireașa de pământ” provine din faptul că, atunci când fructul ajunge la maturitate, învelișul se desprinde și cade singur pe sol.
Durian
Durianul este considerat în Asia de Sud-Est „regele fructelor”, însă în multe alte țări este renumit mai ales pentru mirosul său extrem de puternic.
Aroma este adesea comparată cu cea a cepei alterate sau a șosetelor umede, motiv pentru care este interzis în unele hoteluri și mijloace de transport din Asia.
În schimb, pulpa are o textură fină și cremoasă, iar gustul combină note de vanilie, caramel și migdale.
Fructul poate fi recunoscut ușor după dimensiunile mari și coaja acoperită cu țepi. De-a lungul timpului, opiniile despre el au fost împărțite: unii îl consideră unul dintre cele mai gustoase fructe tropicale, în timp ce alții nu îi pot suporta mirosul.
Mangostan
Deși numele poate induce în eroare, mangostanul nu este înrudit cu mango.
Fructul are o coajă groasă, violet închis, iar în interior ascunde o pulpă albă, dulce și foarte aromată, cu note ce amintesc de piersică și citrice.
Originar din Asia de Sud-Est, mangostanul s-a bucurat timp de secole de o reputație aparte. Se spune că regina Victoria oferea o recompensă considerabilă oricui reușea să îi aducă un fruct proaspăt.
Coaja tare trebuie tăiată înainte de consum, însă cei care îl gustă îl descriu adesea drept unul dintre cele mai rafinate fructe tropicale existente.
Jackfruit
Jackfruitul (Artocarpus heterophyllus) deține recordul pentru cel mai mare fruct care crește în copaci.
Unele exemplare pot depăși 35 de kilograme, în timp ce cele mai mici cântăresc aproximativ 4-5 kilograme.
Este fructul național al Bangladeshului și se crede că era cultivat în India încă de acum aproximativ 6.000 de ani.
Pulpa are o aromă dulce atunci când fructul este copt, însă exemplarele necoapte sunt folosite frecvent în preparatele vegetariene, deoarece textura lor seamănă surprinzător cu cea a cărnii.
Fructul pasiunii
Originar din America de Sud, fructul pasiunii este apreciat pentru aroma sa intensă și parfumată.
În interior ascunde o pulpă galben-portocalie, plină de semințe comestibile, cu un gust dulce-acrișor foarte răcoritor.
Este folosit frecvent în sucuri naturale, deserturi, iaurturi și cocktailuri, fiind o sursă importantă de vitamina C și antioxidanți.
Fructul dragonului (Pitaya)
Pitaya, cunoscută și ca fructul dragonului, impresionează în primul rând prin aspectul său spectaculos.
Coaja roz intens, cu solzi verzi, ascunde o pulpă albă sau roșie, presărată cu semințe negre foarte mici.
Gustul este delicat și ușor dulce, fiind adesea comparat cu o combinație între kiwi și pară.
Papaya
Papaya este unul dintre cele mai populare fructe tropicale din lume.
Are o pulpă portocalie, moale și dulce, iar în centru conține numeroase semințe negre.
Pe lângă gustul plăcut, papaya este apreciată și pentru enzima numită papaină, utilizată inclusiv pentru frăgezirea cărnii și pentru proprietățile sale digestive.
Carambola (Fructul stea)
Carambola este cunoscută mai ales datorită formei sale spectaculoase.
Atunci când este tăiată transversal, fiecare felie are aspectul unei stele perfecte.
Gustul variază de la dulce la ușor acrișor, iar fructul este folosit atât în deserturi și salate de fructe, cât și ca decor pentru băuturi sau preparate culinare.
Litchi (Lychee)
Litchi este originar din China și este cultivat de peste două mii de ani.
Are o coajă roșiatică, ușor aspră, care se îndepărtează cu ușurință, dezvăluind o pulpă albă, foarte aromată și suculentă.
Gustul este dulce, cu note florale, fiind unul dintre cele mai apreciate fructe exotice din lume.
Fructe exotice tot mai populare în România
În ultimii ani, fructele exotice au devenit tot mai accesibile și în România. Dacă odinioară puteau fi văzute doar în fotografii sau documentare, astăzi pot fi găsite în majoritatea supermarketurilor.
Fie că sunt alese pentru gustul inedit, pentru proprietățile nutritive sau pur și simplu din curiozitate, aceste fructe oferă ocazia de a descoperi arome din toate colțurile lumii și demonstrează cât de mult s-a schimbat oferta alimentară față de perioada copilăriei bunicilor noștri.
Sursa: libertatea • Foto: toate fotografiile sunt generate cu AI