Ceea ce a început ca o campanie militară menită să reducă capacitățile nucleare ale Iranului și să slăbească rețelele sale globale considerate teroriste s-a transformat într-o dispută privind controlul uneia dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii.
Războiul cu Iranul a devenit, în esență, o luptă pentru controlul Strâmtorii Hormuz, un punct strategic prin care tranzitează cantități uriașe de petrol, gaze naturale, îngrășăminte și alte materii prime esențiale pentru economia mondială.
Dacă acest conflict va avea ca rezultat controlul permanent al Strâmtorii Hormuz de către Iran sau Statele Unite, experții avertizează că ar putea marca începutul sfârșitului conceptului de liberă navigație pe mările internaționale, principiu care a susținut comerțul global timp de secole.
„Acest lucru ar putea crea un precedent periculos și ar face transportul maritim internațional mult mai costisitor, costuri care, în cele din urmă, vor fi suportate de consumatorii finali”, a declarat pentru CNN Erik Grundt, analist senior în cadrul companiei de consultanță Rystad Energy.
Noua armă energetică a Iranului
După începerea atacurilor conduse de Statele Unite și Israel, pe 28 februarie, Iranul a declarat aproape imediat închiderea Strâmtorii Hormuz, provocând ceea ce este descris drept cel mai mare șoc din istoria aprovizionării mondiale cu petrol.
Obținând astfel un nou instrument de influență asupra economiei globale, Teheranul încearcă acum să își consolideze această poziție.
Navele care doresc să tranziteze strâmtoarea trebuie fie să își coordoneze trecerea cu nou-înființata Autoritate pentru Strâmtoarea Golfului Persic (Persian Gulf Strait Authority – PGSA), ceea ce poate presupune plata unor taxe consistente, fie să riște să fie atacate de forțele armate iraniene sau de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice.
Deși taxele au fost suspendate temporar după semnarea, pe 18 iunie, a unui Memorandum de Înțelegere valabil 60 de zile între Iran și Statele Unite, controlul exercitat de Iran asupra tranzitului prin intermediul PGSA nu a încetat.
Dimpotrivă. Autoritățile iraniene au invocat o clauză din acord care solicită Teheranului să „ia măsurile necesare pentru asigurarea trecerii în siguranță a navelor comerciale”, folosind această prevedere pentru a-și justifica și consolida controlul asupra strâmtorii. Marți, Iranul a susținut că peste 200 de nave comerciale străine au coordonat traversarea prin PGSA în cele trei săptămâni de la semnarea acordului, însă CNN precizează că nu a putut verifica independent această afirmație.
Interpretări diferite ale acordului
Administrația președintelui Donald Trump a interpretat aceeași clauză într-un mod diferit, considerând că navele comerciale urmau să beneficieze de tranzit liber pe întreaga durată a acordului de 60 de zile.
Într-adevăr, traficul maritim a crescut temporar, ajungând la aproximativ 70 de nave pe zi, adică aproape jumătate din nivelul înregistrat înainte de izbucnirea conflictului.
Însă reluarea tensiunilor din zonă a redus din nou drastic numărul tranzitelor, până la puțin peste 12 nave într-o singură zi de duminică.
Propunerea lui Donald Trump privind taxarea navelor
La un moment dat, președintele Donald Trump a propus ca Statele Unite să perceapă o taxă de 20% tuturor navelor comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz, argumentând că aceasta ar reprezenta costul protecției oferite de SUA în zonă.
Propunerea a fost retrasă la mai puțin de 24 de ore după publicarea sa pe rețelele sociale.
Potrivit organizației internaționale BIMCO, o asemenea taxă ar fi însemnat aproximativ 27 de milioane de dolari pentru fiecare cursă efectuată de un superpetrolier de mari dimensiuni.
Deși suma a fost considerată exagerată, simpla idee a unei taxe americane a oferit Iranului argumente pentru a-și justifica propriul sistem de tarifare, fapt remarcat ironic chiar de oficialii de la Teheran.
La rândul său, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a comentat pe platforma X că taxa propusă de Donald Trump este prea mare.
„20% este, desigur, prea mult. Noi vom fi corecți”, a scris acesta.
Problema taxelor de tranzit
Dacă perceperea unor taxe pentru traversarea Strâmtorii Hormuz va deveni o practică obișnuită, costurile transportului maritim ar putea crește considerabil, avertizează Rob Thummel, manager de portofoliu la Tortoise Capital.
Însă problema nu este doar cea financiară.
Iranul ar fi perceput aproximativ între 1 și 2 dolari pentru fiecare baril de petrol transportat, ceea ce ar însemna venituri de aproximativ 2 milioane de dolari pentru fiecare superpetrolier (VLCC).
Chiar dacă armatorii ar accepta să plătească aceste sume, companiile de asigurări ar putea refuza să acopere navele care efectuează plăți către entități aflate sub sancțiuni internaționale, categorie în care se regăsesc mai multe instituții iraniene importante.
„Lăsați la o parte argumentele juridice. Asigurătorii vor decide primii această problemă. Dacă apare o taxă care implică riscuri legate de sancțiuni, companiile de asigurări ar putea pur și simplu să refuze emiterea polițelor”, a declarat Nigel Green, directorul executiv al grupului financiar deVere.
Posibile încălcări ale dreptului internațional
Chiar și în situația în care taxele ar fi colectate de un stat terț, precum Oman, acestea ar putea încălca prevederile Convenției Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS).
Într-un asemenea scenariu, companiile de asigurări ar putea refuza acoperirea transporturilor sau chiar să înceteze asigurarea anumitor curse maritime.
Un precedent cu implicații globale
Analiștii avertizează că transformarea Strâmtorii Hormuz într-o sursă permanentă de venit ar putea crea un precedent pentru alte puncte strategice ale comerțului mondial.
Țări precum Indonezia, Singapore, China, Taiwan sau chiar Regatul Unit ar putea fi tentate să folosească poziția geografică pentru a introduce taxe similare în alte strâmtori importante.
Potrivit unei estimări realizate de analiștii Rystad Energy, cele mai importante zece puncte de trecere maritimă din lume – inclusiv Hormuz, Gibraltar, Taiwan, Dover și Malacca – ar putea genera împreună venituri de peste 136 de miliarde de dolari anual din taxe de tranzit, reprezentând o oportunitate financiară uriașă pentru statele care le controlează.
O nouă ordine în comerțul maritim?
Michelle Brouhard și Emmanuel Belostrino, analiști seniori ai Rystad Energy, avertizează că transformarea rutelor maritime în surse de venit ar putea schimba profund economia mondială.
Potrivit acestora, o lume în care marile puncte de trecere sunt taxate permanent ar fi caracterizată de o inflație mai ridicată, un comerț internațional mai fragmentat și o militarizare accentuată a rutelor maritime.
Sursa: cnn • generata cu AI